vineri, 8 ianuarie 2016

Fericirea la 4 ani

Nu o gab in seama, drept urmare gaseste de cuviinta sa ma loveasca cu o jucarie pana reactionez. Ma enervez si ii iau jucaria din mana. O apuca furia, iese din camera bolborosind:
- Esti rea cu mine, nu ma mai joc cu tine niciodata.
Incearca sa tranteasca usa. Nu are suficienta forta. Se enerveaza si mai tare. Intra in camera, isi ia avant si mai incearca o data. Usa refuza sa se tranteasca. O da de perete, mai intra o data, apuca usa cu toata forta ei si o tranteste din interior. Apoi o deschide si iese. Sta cateva minute, si se intoarce.
-Vrei sa ne jucam? Uite, am adus mingea.
Ma joc cu ea cu mingea. O prind de maini si o intreb:
- Bianca esti fericita?
- Da.
- Tot timpul esti fericita?
- Da.
- De ce esti tu fericita?
- Pt ca te iubesc pe tine si pe Lidia.
- Si mai devreme?
- Hmm... Mai devreme eram furioasa... si fericita... eu pot sa fiu fericita si furioasa in acelasi timp. Furia trece repede, fericirea ramane mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu