De cand e bebe mic ma straduiam sa ii gasesc o jucarie cu care sa doarma. Am renuntat cand am observat ca daca ii pun o jucarie in pat, fi-mea se joaca cu ea si uita sa mai adoarma. Nu, nu obosea jucandu-se ca apoi sa adoarma cu jucaria in brate. Se juca la infinit, devenea morocanoasa, urla, etc. Asta cand era bb mic. De vreo cateva zile se culca cu un bebe de jucarie. Il are de vreun an, nu a prezentat vreun interes pt el pana acum cateva zile. Acum il ia peste tot, ii da suzeta, ii da sa manance cu lingurita, il leagana sa adoarma, ii canta. Ma cearta teribil daca, in timp ce ea doarme, eu indraznesc sa il dau jos din pat.
Aseara se plictisea si mi-am adus aminte cum ne jucam noi cand eram mici. Asa ca, i-am pus doua scaune fata in fata si am intins o patura peste ele. A rezultat un fel de tunel/cort de care mandra a fost foarte incantata. S-a jucat vreo juma de ora de una singura. Intai l-a explorat mergand de-a busilea de la un capat la altul. Apoi si-a adus bebele. A gasit o metoda sa il legene pe patura. Apoi i-a adus o perna si i-a facut patul in cort. Iesea din cand in cand sa ne zica sa facem liniste ca bebe doarme. Cu greu am convins-o sa plece la culcare. A adormit fericita cu bebe in brate, nu inainte sa ii fredoneze toate cantecelele pe care le stie. Juma de ora mai tarziu, s-a trezit cautand bebele. Apoi suzeta. Si iar bebele. A fost amuzant.
Ceea ce vroiam eu sa spun de fapt e ca, desi are vreo 2 lazi pline cu jucarii, si inca alte nenumarate jucarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu