Am vazut aseara doua surioare, diferenta mica de varsta intre ele, cum se certau/bateau/jucau. Sunt fetele unei prietene, m-am amuzat la vederea filmuletului. Apoi mi-am amintit brusc, de mama, de mine si de sora-mea. Cand eram mici ne rupeam capul una alteia tot timpul. La un moment dat tin minte ca am impartit patul in jumate, fiecare sa doarma pe partea ei de pat. Tin minte ca ne pandeam reciproc sa vedem care depaseste linia ca sa si-o ia de la cealalta. Alta data ne bateam in varful patului, ne loveam cu picioarele; cea care pica prima din pat pierdea jocul. Ne-a vazut mama o data, (bine, acum, intre noi fie vorba, cred ca ne vazuse de foarte multe ori) si ne-a spus ca daca ne mai prinde ca ne certam ne-o luam amandoua. Ca ei nu-i pasa a cui a fost vina, surorile n-ar trebui sa se certe intre ele. Tura urmatoare cand ne-am batut, a venit mama si ne-a trosnit pe amandoua. Mama ne batea extrem de rar, de aia am retinut faza asta. De atunci nu m-am mai batut cu sora-mea niciodata. Deci, educatia cu nuiaua a functionat.
Stiu ca nu e ok sa iti lovesti copilul. In schimb tin sa mentionez ca mama mea este "cea mai perfecta: mama din lume, ca, desi pe vremea aia copilul se crestea dupa dictonul: "Bataia e rupta din rai!", foarte rar ne-am luat-o de la ea, si intotdeauna am avut ceva de invatat din asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu