Relatia mea cu minunatul lichid ruginiu a inceput timid, in liceu, ca metoda de bonding cu copiii mai mari in fata blocului. Ne intalneam pe banca, in fata blocului, fiecare cu cana de cafea adusa din casa si puneam tara la cale. Apoi a urmat facultatea, unde cafeaua era asociata cu tigara, cu iesirile in oras si barfele intre prietene. In sesiune ajunsesem sa beau cafea in loc de apa... Nici n-as putea sa spun exact cate cani de lichid fierbinte ingurgitam zilnic. Asta pana intr-o zi cand am asociat cafeaua cu energizant si cola - combinatie mortala. Tot ce am de spus e ca acum beau o cafea, maxim doua pe zi, dimineata nu sunt in stare sa vorbesc cu nimeni coerent pana nu beau din cana, Bianca stie ca numai mami bea "cacașa" si imi aduce cana ori de cate ori o gaseste ratacita prin casa. Iar poza de mai sus exprima exact starea mea din fiecare dimineata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu