Seara când mă bag la somn am în cap o grămadă de povești de scris pe blog dimineața. Când mă trezesc dispar toate ca și când nu au existat vreodată. Mă oftic de mor. Nu merge să scriu fix inainte de culcare din 2 motive: 1. dorm în cameră cu fi-mea care s-ar trezi dacă aș tasta în capul ei (ca am obișnuit-o să doarmă în liniște-stupid me) 2. poveștile apar după ce ma bag sub plapumă la căldură si nu m-as da jos să aprind calculatorul/ laptopul pentru nimic în lume (și asa dorm puțin și prost)
De când stau acasă pe motiv de creștere copil minor mi-am format tabieturi. Dimineața îmi beam cafeaua citind bloguri și stând pe facebook. De 4 zile încoace îmi beau cafeaua cu Bianca. Ea stă pe olița, eu stau la povești cu ea și beau cafea. Această metodă a dat rapid rezultate. Copilul face caca numai la oliță iar eu nu mai am timp să scriu pe blog.
Mă tot visez fie gravidă fie născând.... Cică înseamnă fie că mi se indeplinește o dorință ascunsă, fie că adevărata mea personalitate trebuie să apară (deci, eu până acum n-am fost eu, am fost altcineva și urmează să apar eu cea adevărată). Bullshit, eu cred doar că îmi doresc încă un copil dar în același timp mi-e frică, stiu că nu e momentul, că abia îmi permit (financiar) să o cresc pe asta, încă unul ar însemna că nu pot să le ofer ceea ce merită...
Aseară m-am uitat la Cloud Atlas. Fantastic filmul, mi-a plăcut la nebunie. E adevărat, e un film ce trebuie urmărit îndeaproape și cu maaare atenție că altfel nu pricepi fix nimic. Acțiunea se desfășoară cu aceleași personaje în mai multe timpuri. Recomand cu caldură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu