Mi se pare că nu mai am pic de coerență în scris în ultima vreme. Poate și din cauză că sunt întreruptă de mii de ori, poate și din cauză că nu reușesc deloc să mă obișnuiesc cu diacritice pe tastatură... În fine, cert este că scrisul unui articol pe blog îmi lua inainte cam juma de oră, acum depășește lejer o ora.... Și conținutul mi se pare mult mai sec.
În fine, trecem peste lamenarile mele obișnuite și ajungem la cele mai puțin obișnuite... Mă lăudam că plec la munte. Zis și făcut. Joi seara ne-am certat ca chiorii (că tot era Valentines day). Joi noapte a dormit copilul prost, chiar foarte prost, motiv pentru noi doi să ne certăm în continuare. Dimineața, cu ochii cât cepele am decretat: "Eu nu mai merg nicăieri... Să mergi tu cu prietenii tăi și să mă scutești pe mine de prezența ta!" În juma de oră mi-am revenit la realitate că doar nu arunc pe apa Sâmbetei un week-end la munte doar pt că sunt eu obosită și întoarsă cu curu în sus. Așa că am făcut copilul pachet și l-am dus la bunici apoi am purces. La munte a plouat, deci nu era vreme de ieșit pe undeva, am stat în vilă cu prietenii, am băut, mâncat, bârfit până la 6 dimineața ca în studenție. Mi-a prins extraordinar de bine o pauză de la copil (pe care l-am găsit rasfățat și bucuros că ne vede) și m-am întors cu o energie de mutat munții din loc.
Deocamdată mă mulțumesc cu alergatul după copil de dimineață cu cafeaua în bot (al meu nu al copilului), munții de vase din chiuvetă mai au de așteptat nițel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu