Ceasul biologic

Se pare că nimic nu poate întrece mintea alambicată a unei mame.... Azi noapte copilul s-a trezit la 2 jumate să bea lăpitcul. Apoi a adormit relativ greu... Cum făceam o mișcare, cum mârâia. (a se vedea articolul Ambasadoarei pentru o mai bună înțelegere a fenomenului). Așa că mi-am spus în mintea mea (aia obosită și alambicată): "Dorm o ora lângă ea, apoi mă trezesc să îi fac laptele pentru dimineață." Și fix așa am făcut. Când zic fix, înseamnă așa: La 2:23 îi dădeam laptele, la 3:23 mă trezeam (fără ceas, fără nimic) să fac altul. Pur și simplu perfect. (asta dacă ignorați faptul că de dimineață nu a mai vrut lapte, deci toată treaba a fost cam degeaba)
In other news, mândra mea a bifat prima noapte petrecută cap-coadă în patuț (pâna acum pe la 4 dimineața o luam la noi în pat), și primul caca la oliță. Crapă pipota în mine de mândrie.