Se spune ca exista o legatura speciala intre tata si fiica; o legatura mult mai puternica decat cea pe care o dezvolta orice copil cu mama sa. La mine nu prea s-a aplicat lucrul asta... Pe mine taica-meu m-a enervat din prima clipa, si acum ma calca pe nervi cu stilul lui filozofic de a se exprima, cu faptul ca ii ia 10 min sa spuna ceea ce oricine altcineva ar spune intr-un minut. E lenes si tipicar, in acelasi timp are impresia ca el nu poate gresi niciodata, toata lumea e mai proasta ca el, el are intotdeauna dreptate, etc.
Cu toate ca nu simt legatura dintre noi, ma regasesc in ceea ce face el cateodata si tot cateodata Radu pare sa ii fie copie fidela. Se pare ca legatura de care vorbeam exista in subconstientul fiecareia, ca, vrei nu vrei, inconstient faci gesturi care demonstreaza tocmai aceasta legatura.
Mandra mea e fascinata de tac'su... Daca intra el in camera nici nu mai observa ca ar fi si altcineva acolo... Ii sare in brate, il pupa, ii absoarbe fascinata cuvintele, ii copiaza fiecare gest... Poate e doar impresia mea ca privitor din afara, dar, parca de nimeni nu e atat de atasata... Se pare ca legatura s-a creat deja (si ce daca are doar 1 an si 2 luni) si am impresia ca va dura toata viata, indiferent daca se vor certa sau nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu