Cand eram mica si era iarna, in cartier la bunici predomina un miros de ger si fum... Acelasi miros il simt de azi dimineata incoace... Imi inunda narile si creierul, ma poarta in vremuri demult trecute, imi trezeste amintiri de sanius si oameni de zapada, de rasete si bucurie... Cu toate ca nu mai fac demult oameni de zapada, bucuria imi umple sufletul de fiecare data cand simt mirosul binecunoscut... Si imi zambesc mie si sufletului meu... E ca un secret pe care il stiu doar eu. La fel se intampla si atunci cand simt mirosul mamei... cand eram copil mama mirosea a tutun, cafea si parfum barbatesc... E un miros bun pentru mine, ce daca in general tutunul miroase urat, eu tin minte doar ca, dimineata, inainte de a pleca la munca, mama isi lasa camasa de noapte langa mine in pat si mirosea a cald si bine, a dor si bucurie...
Voua va trezesc amintiri mirosuri demult trecute?
DA, cred ca fiecare om are amintiri de genul asta, imi aduc aminte de misorul de paine si cozonaci facut de bunica mea, in general tot ce e legat de bunica mea e o amintire superba.
RăspundețiȘtergereMi-e dor de mirosul unic al mamei, pe care nu l-am mai simțit de 27 de ani, și de cel al tatălui, pe care l-am simțit ultima oară acum 16 ani :-(
RăspundețiȘtergereMirosul de sarmale, cozonaci și brad îmi amintește de Crăciunul petrecut acasă, cu ai mei.
ce ma bucur ca nu sunt singura:)
RăspundețiȘtergere