Cand eram copil tot ce imi doream era sa devin independenta, sa plec de acasa si sa raman pe banii mei. Intre timp am facut asta, mi-am gasit un sot care, desi nu arata in majoritatea timpului, ma iubeste nespus, si am un copil care imi ofera nenumarate mici satisfactii in fiecare zi.
Cand eram copil visam la familia mea perfecta, cu sot intelegator, 2 copii frumosi si casuta noastra in oras, dar pe pamant. Acum am 27 ani si am mai bine de jumatate din ce mi-am dorit. Da, stam cu chirie; da, nu ajung banii de la o luna la alta; da, ne mai certam din cand in cand, dar esentialul e acolo. Ma oftic doar ca nu pot sa ii ofer ei cat as vrea, desi ea se multumeste cu mai putin decat ii dau deja. O iubesc, imi visez in continuare cealalta jumatate de vis si mor de fericire in fiecare zi ca sunt fantastic de norocoasa:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu